The Wolf of Wall Street

Biografic, SUA, 2013

Distribuţie: Leonardo DiCaprio, Jonah Hill, Margot Robbie, Matthew McConaughey, Kyle Chandler, Rob Reiner, Jon Favreau, Joanna Lumley          

Regie: Martin Scorsese

Tagline: Sell me this pen !  

Image

Un lucru e bun: băieţii de peste ocean s-au mai domolit cu reciclarea de material folosit anterior aka remake / prequel / sequel şi s-au apucat să transpună pe celuloid mai multe evenimente reale / biografii ca niciodată. Unde e câştigul ? Între a mi se deforma o experienţă trăită intens cândva şi a urmări ecranizarea unui lucru petrecut dar ȋncă neȋnfăţişat, optez cu plăcere pentru a doua variantă. Faptul că nu mai puţin de şase din cele nouă nominalizate la Oscar la categoria „cel mai bun film” de anul trecut au ȋn spate un fundament real mi se pare un mic pas ȋnainte pentru Hollywood.

Lupul de pe Wall Street spune povestea lui Jordan Belfort, un broker care a transformat o firmă aproape fictivă ȋntr-un imperiu financiar pe baza fraudei de tip „pump-and-dump”, prin care preţurile acţiunilor la bursă erau crescute artificial pentru a fi vândute la sume nejustificat de mari ȋn raport cu valoarea de achiziţie. Trecând peste detaliile de business, TWOWS oferă un tablou excelent asupra lăcomiei nesfârşite, bestializării omului mânat de impulsuri şi patimi şi pervertirii ce intervine când banii mutează din mijloc ȋn scop.

Ca să ȋnţelegem şi să apreciem Lupul la adevărata valoare, ar trebui să ȋncepem cu ultima scenă: Belfort, ȋn timpul unui coaching despre ȋmbogăţire, le cere participanţilor să ȋncerce să-i vândă un pix. Privirile de pe feţele lor redau eşecul ȋncă ȋnainte de ȋncercare şi ne dăm instantaneu seama că puterea oricăruia dintre ei de a convinge este nulă. Sunt nişte oameni care nu pot influenţa ȋnsă pot fi manipulaţi cu lejeritate. Ei reprezintă „lumea normală” la care Belfort face referire la un moment dat ȋn film (But who the fuck wanted to live there ?). Ei sunt lumea căreia universul lui Belfort i s-ar părea obscen dacă nu ar fi eminamente ȋnvăluit ȋntr-un cumulonimbus de speranţă, lumea care pentru Belfort există doar ca deversoare financiare ce umplu un lac de acumulare fără de margini. Asemenea prostituatelor, aceşti clienţi buni de plată sunt acolo doar pentru plăcerea celor care ȋi folosesc, ȋnsă inferior prostituatelor, a căror ierarhie cuprinde, totuşi, trei clase distincte (blue chips, NASDAQs and pink sheets) şi care primesc sume frumuşele ȋn schimbul serviciilor, ei sunt de un singur fel – cei care plătesc, din ce ȋn ce mai mult, momiţi cu apariţia fantomatică a irealului profit.

Una dintre principalele critici primite de Lup ȋl defineşte ca fiind obscen. Obscenitatea există la cote ridicate, dar ea nu trebuie căutată ȋn film per se ci ȋn lumea pe care o prezintă, a unei haite ȋnfometate care se hrăneşte din speranţele celor mulţi, celor ȋndatoraţi, celor care cred că lupii sunt acolo pe post de fideli companioni versus prădători sângeroşi şi feroce. Nu trebuie să ne mire că universul haitei colcăie de lăcomie, patimi, droguri, sex şi alcool. Mai mult decât refugii de ocazie, ele devin imperative pentru ca viaţa ȋn acest paradis al minciunii şi nestăpânirii să capete dacă nu o direcţie, măcar un ritm.

Obscenitatea aparentă a filmului transpare ȋn lipsa unui termen de comparaţie a universului brokerilor făţarnici. Lumea normală se află la celălalt capăt al liniei telefonice, indivizii ei sunt uşor de păcălit, se agaţă de promisiunile deşarte ȋn speranţa că ziua de mâine le va aduce mai mult, simple clape care abia atinse deschid seifuri de dimensiuni diferite. Intruşii nu-şi au loc ȋn mijlocul lupilor decât pe post de hrană. Belfort se descotoroseşte de soţia sa instantaneu când o ȋnlocuitoare mai adaptată poftelor sale ȋşi face apariţia ȋn prim-plan, un broker tânăr este linşat pentru impertinenţa de a-şi curăţa acvariul ȋn timp ce banii curg din receptoare, până şi celebrul CEO al unei renumite case de modă este la un pas de a fi sfârtecat pentru că discursul său este lipsit de o condiţie elementară pentru a stârni simpatia lupilor – agresivitatea.

S-a mai spus că filmul nu converge către un mesaj, că tabloul oferit este unul pervers iar protagoniştii săi sunt lipsiţi de orice rămăşiţă de etică, pe alocuri dezgustători şi repulsivi. De acord, dar cu atât mai mult trebuie să ȋnţelegem adevărata natură a giganţilor parazitari care tronează peste iluziile celor creduli şi care ajung să privească nonşalant din vârful muşuroiului peste lucrătoarele care le alimentează zilnic domnia. Cunosc persoane dezamăgite de final. Personal sunt dezamăgit de realitatea acelui final. Belfort s-a ales cu mai puţin de trei ani de ȋnchisoare (ȋn realitate a petrecut numai 22 de luni ȋntr-o ȋnchisoare federală unde, foarte probabil, nivelul său de trai a fost mai bun decât cel al majorităţii clienţilor pe care ȋi tâlhărea pe când Stratton Oakmont ȋşi avea sediul ȋntr-un garaj), ȋnsă prejudiciul adus populaţiei nu va putea fi vreodată egalat. Cel puţin nu ȋn această societate.

Poate că la noi procentajul populaţiei care cumpără acţiuni la bursa de valori este net inferior celui american. Poate că brokerii noştri nu sunt nişte personaje atât de demonizate şi poate că nu avem cultul bancar de peste ocean. Ar fi totuşi un exerciţiu de imaginaţie util dacă am vedea ȋn personajele lacome şi perfide din film clasa politicienilor care ne conduc. Diferenţa nu ar fi una de fond cât una de context. Aceleaşi minciuni reciclate, aceleaşi fraze devenite refren de cântec prost dar care de fiecare dată ajunge să fie fredonat de publicul larg, ȋnfiripate inconştient ȋn memoria colectivă, aceiaşi patogeni care devorează morala şi pe care, chiar dacă nu ȋi vedem cu ochiul liber, ştim că le dansează prin sânge lupilor autohtoni, gata să se transmită prin muşcătura silenţioasă la următorul purtător.

Edificatoare pentru arta ȋnşelătoriei şi a oratoriei mincinoase de cel mai ȋnalt nivel este scena ȋn care tatăl lui Belfort (spumos de coleric aici Rob Reiner) intră peste patru lupi pentru a-i lua la ȋntrebări cu privire la cheltuielile extrem de ridicate ale companiei pe ultima lună. La un moment dat, scandalizat la culme de o notă de plată exorbitantă ridicată la 26 000 $, Max Belfort exclamă – What are these sides ? They cure cancer ?   – pentru ca principalul asociat al fiului său să ȋi confirme perfect relaxat, lăsându-l preţ de câteva secunde perplex, ca un copil care ȋşi recapătă brusc credinţa ȋn Moş Crăciun când părinţii ȋi arată un fes roşu cu beculeţe.

Lupul de pe Wall Street oferă trei ore pe care nu le simţi, dirijate cu un fler impecabil de veteranul Scorsese, ȋncărcate cu o tonă de umor (se râde constant şi copios), tensionate ȋntr-un ritm care te face să te ȋntrebi dacă nu cumva norişorii halucinogeni din jurul protagoniştilor au trecut de partea cealaltă a ecranului. Performanţele actoriceşti sunt redutabile şi nu mă refer aici musai la mister Titanic (al cărui agent e plătit, probabil, cu greutatea sa ȋn platină) cât i-aş aduce ȋn vorbă pe Jonah Hill,  Rob Reiner şi brilianta Joanna Lumley via Aunt Emma, un fel de mătuşica Tamara pentru Belfort.

Dincolo de obscen, de cascadele de animalitate şi decadenţă, de memorabilele secvenţe de extaz hipiot amestecat cu deliruri bahice şi orgii feliniene rămâne totuşi o ȋntrebare: oare un astfel de univers opulent şi grotesc există de sine stătător, ca o componentă indivizibilă a societăţii, sau pentru că noi, Ceilalţi, semnăm tacit ȋntr-o condică a naivităţii prin care ȋi atestăm pueril şi decisiv existenţa ?

4* out of 5*

http://www.youtube.com/watch?v=iszwuX1AK6A

Anunțuri

Despre Victor Anica

universal spirit
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s