Before Midnight

Comedie/Dramă, SUA, 2013

Distribuţie: Ethan Hawke, Julie Delpy     

Regie: Richard Linklater

Tagline: I feel like you’re breathing helium and I’m breathing oxygen.

Image

Vă era dor de Celine şi Jesse ? Sunt convins că nu i-aţi uitat, dar vă mai aşteptaţi să ȋi revedeţi ? În fond, au trecut 9 ani de la ultima ȋntâlnire, iar acum nu mai sunt nici tinereii visători din Before Sunrise, nici proaspeţii adulţi, abia trecuţi de prefixul maturităţii, din Before Sunset. Aşa cum aritmetica elementară o dovedeşte, ȋn cel mai recent act al trilogiei (deocamdată) cei doi se află ȋn cea de-a patra decadă a vieţii care ȋncă ȋi ţine aproape unul de celălalt, nu neapărat din punct de vedere al distanţei (el are un fiu ȋn America alături de care ȋşi doreşte să fie, ea nu ar da Parisul pe nimic ȋn lume) ci al lucrurilor care i-au ţinut aproape de la bun ȋnceput.

În lipsa unui trailer care să ne facă să răsuflăm oarecum uşuraţi văzând că protagoniştii şi-au conservat suficient de bine fizicul (el nu burtă, ea nu fund lăsat, lucru mai bătător la ochi, probabil, doar  casnicelor mai ranchiunoase), am putea fi lăsaţi pradă gândului că vom asista la o semi-dramă plată despre un cuplu care şi-a pierdut licărirea de altădată. Aşa cum e firesc, reveria post-adolescentină şi senzaţia totală de libertate care domină prima peliculă, prospeţimea şi perspectivele celui de-al doilea film, au fost temperate ȋncet-ȋncet, fiind umbrite de responsabilităţile vieţii de părinte şi de asumarea rolurilor de soţ/soţie, respectiv tată/mamă. Partea frumoasă, care menţine ȋn continuare savuroasă şi ȋncântătoare relaţia dintre Jesse şi Celine, o constituie vitalitatea celor doi care, la aproape 20 de ani de la prima ȋntâlnire ȋntr-un tren european, şi-au păstrat farmecul şi atracţia de odinioară.

Revederea celor doi este asemeni unei ȋntâlniri cu un prieten peste exteriorul căruia timpul şi-a lăsat o amprentă vizibilă dar pe care ȋl descoperi cu plăcere ca fiind aceeaşi persoană neschimbată pe care o ştiai cândva. Nu e deloc ȋntâmplător că, după Viena şi Paris, locul de desfăşurare al acestei reȋntâlniri este Grecia, un tărâm pe care istoria ȋnsăşi a fost zămislită atât ȋn plan real cât şi ȋn plan mitic. De altfel, paralela real-imaginar este o coordonată de bază a filmului de faţă, personificată splendid prin modul ȋn care ne imaginăm o relaţie ideală versus desfăşurarea acesteia ȋn realitate, cu momente de neuitat dar şi reproşuri, stări de plafon şi izbucniri tumultuoase de ambele părţi.

Cei doi protagonişti sunt ȋmpreună părinţii a două gemene angelice (se pare că lucrurile au continuat ȋn cea de-a doua parte mult după apus) ȋnsă stările lor interioare sunt departe de a fi idilice: Jesse are un băiat dintr-o altă căsătorie, aflat ȋn pragul adolescenţei, căruia regretă a nu ȋi fi dedicat mai mult timp; Celine este o mamă devotată care vorbeşte despre sacrificiile şi pericolele ce pândesc o femeie singură la fiecare colţ. Încărcaţi suficient de responsabilităţi majore, cei doi oferă ȋn premieră o privire penetrantă asupra unei noi feţe a relaţiei lor, până acum prea puţin scoasă ȋn relief, una ȋn care ȋşi fac loc incertitudini, reproşuri şi chiar premoniţii ale unui eventual sfârşit: This is the beginning of the end, when our relationship starts to fall apart. Asistăm la contradicţii ȋn termeni duri, la ciocniri violente (ȋn termeni de atingere a corzilor sensibile, pe care fiecare i le cunoaşte celuilalt la perfecţie) ȋnsă echilibrul există ȋn continuare, căci tot ceea ce Jesse şi Celine au pierdut din savoarea tinereţii au câştigat ȋn maturitate.

Deşi filmul nu se vrea o bătălie a sexelor, ambele puncte de vedere sunt tratate ȋn acelaşi timp cu profunzime şi umor, iar un spectator obiectiv va avea ocazia să cadă de acord asupra ambelor perspective. Duelul, pe alocuri aprig, este totuşi unul extrem de echilibrat iar concluzia – departe de o victorie a vreuneia din părţi – este una cât se poate de simplă şi reală: tot ce se ȋntâmplă ȋntre Jesse şi Celine face parte din ceea ce ȋi ţine ȋn continuare ȋmpreună.

Pe lângă conversaţiile fluviu ce roiesc ȋn jurul relaţiilor, filmul excelează şi prin adresarea unor subiecte care devin din ce ȋn ce mai stringente ȋn societatea contemporană. Unul dintre acestea ȋl constituie refugiul ȋn lumea virtuală, acolo unde poate deveni suficient să fii conectat pentru a obţine plăcerea dorită. Un altul ȋl constituie un semnal care la momentul de faţă tinde să devină un trend – I don’t wanna live a boring life where two people own each other, where two people are institutionalized in a box that others created.

Probabil vă ȋntrebaţi de ce am adăugat ȋn descrierea genului cuvântul „comedie”, mai ales că până ȋn acest punct am vorbit de certuri, dueluri, apăsări etc. Ei bine, filmul are momente de-a dreptul spumoase, ȋn care râsul acţionează pe post de balast: Celine transformându-se pe alocuri ȋntr-o pitzi (de la ei),vorbindu-i lui Jesse pe un ton ultra-naiv, ca ȋn imaginaţia erotică şablon a bărbaţilor, momentele de contrariere acidă ale celor doi sau replici precum „Singurul avantaj ȋn a fi o femeie de peste 35 de ani este că scad foarte mult şansele de a fi violată” sunt un deliciu care pigmentează excelent momentele de tensiune ale cuplului.

Este greu să realizezi o trilogie care să se ȋntindă pe decursul a aproape două decenii şi care să ȋşi păstreze vitalitatea şi farmecul iniţial. Probabil că secretul constă ȋn clasica formulă de a prezenta acelaşi conţinut ȋntr-o formă mereu nouă. Încă o dată, timpul le rezolvă pe toate, demonstrând că trecerea anilor reprezintă schimbarea perfectă de perspectivă pentru a surprinde acelaşi cuplu ȋn diferitele faze ale evoluţiei sale. În cele din urmă, se pare că dragostea nu moare, doar că traiectoria ei raportată la timp nu este nicidecum o pantă ascendentă ci mai degrabă o suită tarantelică de sincope şi crescendouri din care ȋşi trage sufletul viu.

PS: Voi aştepta cu răbdare eventualele continuări ale acestei serii până la cea intitulată, probabil, Before Funeral.

PSS: Sper ȋn măcar o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu.

4* out of 5*

Anunțuri

Despre Victor Anica

universal spirit
Acest articol a fost publicat în Recenzii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s