Boogie Nights

Dramă, SUA, 1997

Distribuţie: Marc Wahlberg, Burt Reynolds, Juliane Moore, John C. Reilly, Heather Graham, Don Cheadle, Philip Seymour Hoffman, William H. Macy, Robert Ridgely

Regie: Paul Thomas Anderson

Tagline: „You know, I’m gonna be a great big bright, shining star”

 

Se întâmplă rar ca un regizor de până în 30 de ani să uimească Hollywood-ul pozitiv. Un exemplu ar fi Steven Soderbergh, care la doar 26 de ani dădea lovitura cu al său Sex, Lies, and Videotape. Un altul este chiar cazul de faţă, Paul Thomas Anderson, scenarist şi regizor al filmului despre care voi vorbi în cele ce urmează, a cărui primă (reuşită) încercare – Hard Eight – a trecut cu brio avizele criticilor. Cu Boogie Nights a urmat însă şi meritatul succes comercial al unui regizor care preferă reţeta „puţin şi bun” (până în prezent are doar şase filme la activ), afirmat pentru capabilitatea remarcabilă de a gestiona un mare număr de personaje explorate în complexitate.

Cu o poveste întinsă pe o perioadă de şase ani, respectiv din 1977, când filmele porno rulau exclusiv în cinematografele pentru adulţi (aşa-numitele „Adult Movie Theaters”), până în 1983, în plin avânt al casetelor video, Boogie Nights oferă o privire penetrantă asupra unei colecţii de personaje aflate, de altfel, la periferia unei societăţi în care imoralitatea este practicată individual dar pedepsită public. Într-o astfel de lume unde plăcerea uşoară, imediată, lipsită de orice element spiritual, devine scop unic, nu este de mirare că succesul are aproape aceeaşi durată cu aceea a unui orgasm obţinut în faţa ecranului . I don’t want ‘em showing up, sitting down, jacking off and splitting on the story. I don’t want to make that film. I wanna make the thing that keeps ‘em around even after they’ve come . . . este visul regizorului Jack Horner (Burt Reynolds, poate la cel mai bun rol al său după performanţa din Deliverance), iluzoriu într-o industrie clădită în totalitate pe obţinerea de profit din exploatarea plăcerilor personale ale maselor de bărbaţi.

 

Să tragi o secvenţă fierbinte nu-i lucru uşor. Am spus cumva „să tragi” ?

Personajele, captive, paradoxal, în singura lor portiţă de evadare către un trai decent doar din punct de vedere material, visează la a se ridica deasupra unei societăţi care le condamnă, încercând să dobândească printr-o glorie trecătoare sentimentul de împlinire ce le este refuzat din exterior. Printre ele o găsim pe Amber Waves (Juliane Moore), mamă a doi copii care a pierdut custodia acestora datorită statutului de starletă porno şi care este gata să îşi ofere afecţiunea maternă chiar şi colegilor de breaslă, Rollergirl (Heather Graham), o repetentă care niciodată nu renunţă la perechea de patine cu rotile din picioare, Buck (Don Cheadle), un actor de culoare pasionat de muzica country într-o decadă în care aceasta deja se stinsese, având ca vis deţinerea propriului magazin stereo, Little Bill (William H. Macy), un asistent de regie a cărui soţie nimfomană (jucată chiar de o adevărată starletă porno – Nina Hartley) nu ratează ocazia de a şi-o trage cu cel mai apropiat posesor de penis, Reed Rotchild (John C. Reilly), un actor submediocru cu false valenţe de show-man şi Scotty J (Philip Seymour Hoffman) în rolul unui sunetist cu înclinaţii homosexuale.

Este însă personajul lui Marc Wahlberg – Eddie Adams – cel care se ridică din rândurile mulţimii mediocre şi la a cărui ascensiune fulminantă asistăm în prima oră din film. Iniţial un simplu băiat de bucătărie la un local obscur, Eddie nu ezită să se masturbeze la comandă pentru câţiva dolari extra din partea unui client, dar reuşeşte să se facă remarcat de către regizorul Jack Horner nu datorită talentului actoricesc cât a imensei bucăţi de carne pe care o poartă cu sine în pantaloni şi a unei potenţe ieşite din comun. Fără a sta prea mult pe gânduri şi puternic influenţat de respingerea afectivă venită chiar din partea propriei sale mame (You can’t do anything. You’re a loser. You’ll always be a loser – you couldn’t even finish high school because you were too stupid, so what are you gonna do?), conştient fiind de potenţialul extraordinar al bărbăţiei sale (Everyone is blessed with One Special Thing), Eddie se îmbarcă nestăvilit într-o aventură care nu îi va aduce doar o transformare a posterelor ce împodobesc pereţii camerei sale în realităţi cât se poate de concrete (maşini de lux şi femei frumoase), ci şi o autoiluzionare cu un statut intangibil de artist complet şi vedetă incontestabilă a pornografiei.

 

Eddie gata de o demonstraţie in faţa lui Rollergirl, mereu cu patinele în picioare

Naiv şi semi-ratat din punct de vedere intelectual, Eddie reprezintă o bijuterie într-o industrie în care succesul este direct proporţional cu dimensiunile falice. Sclipirile din ochii lui Jack Horner la aflarea vârstei viitorului său star (You’re a seventeen year old piece of gold) precum şi expresia inegalabilă de pe chipul Colonelului James (Robert Ridgely) într-una din secvenţele memorabile ale filmului vorbesc de la sine despre „lucrurile care contează” când vine vorba de a scoate bani din pornografie. Restul lucrurilor sunt simple adjuvante care fac filmul să-şi merite banii : You got film, you got lights, you got sound, lab fees, developing, synching, editing – next thing you know you’re spending thirty/forty thousand a picture.

În tot acest vârtej fenomenal care îl înalţă din ce în ce mai sus, Eddie, devenit între timp superpornstarul Dirk Diggler, încununat cu toate trofeele nişei, tinde să uite că nu ambiţia, nici inteligenţa, nu l-au adus în acest punct, ci darurile fizice primite de la natură şi, asemenea unui Icar aflat în zbor mult prea aproape de cerul încins, se îndreaptă cu o viteză uluitoare spre un declin inevitabil.

 

Când tot ce vrei e o gogoaşă.. O privire inocentă prin vitrină marchează începutul unei scene memorabile

Suntem în pragul anului 1980, cu zece minute înainte de un nou an si de o nouă eră, când un personaj apărut din negura nopţii anunţă direcţia spre care filmul pornografic se îndreaptă – caseta video – într-un mod similar mult mai celebrului „plastic” din The Graduate. Numărătoarea inversă a secundelor care despart noul an se suprapune grandios cu un climax al frustrării unuia dintre personaje într-un moment incandescent în care vocile invitaţilor extaziaţi accentuează suspansul unei apăsări iminente de trăgaci. Este începutul sfârşitului pentru o întreagă generaţie iar ceea ce vom vedea în a doua parte a filmului reprezintă un declin colectiv al cărui filon central este acelaşi Eddie aka Dirk Diggler, răvăşit de prafurile inhalate dar, mai ales, de un exces de faimă căruia nu i-a fost niciodată pregătit cu adevărat să i se opună.

Rând pe rând, secvenţă după secvenţă, personajele sunt aruncate de pe piedestal în mod brutal, începând cu trimiterea colonelului după gratii, trecând prin ruptura dintre Dirk şi mentorul său Jack şi culminând cu şocanta scenă din magazinul de gogoşi precum şi cu încercarea de jefuire a unui traficant de droguri (un rol scurt dar magistral jucat de Alfred Molina  care, înzestrat cu un shotgun, aduce izbitor de mult cu aprigul Tony Montana). Pe măsură ce industria care îi reunea se stinge, graniţa dintre proscrişi şi societatea civilizată redevine vizibilă, după cum observăm în refuzul unei judecătoare de a permite custodia copiilor actriţei Amber Waves sau în sustragerea unei bănci de la a acorda un împrumut pentru înfiinţarea unui studio stereo:  . . Mr. Swope: You’re a pornographer. And this bank is not in business to support pornography / I’m not a pornographer, I’m an actor. / I’m sorry.

 

Calmul de dinaintea furtunii. Trei muschetari amatori aşteaptă cu nerăbdare o lovitură surpriză

Spre final vedem un regizor Jack Horner lipsit de idei, aflat cândva în căutarea acelui „perfect movie”, în prezent rezumat la a filma pornoşaguri ieftine „on the spot”, pe bancheta unei limuzine în compania actriţei lui preferate. Şi mai găsim un Eddie Adams incapabil de a se descurca pe cont propriu, fugind cu inima cât un purice de o rafală de gloanţe într-o Corvette rămasă fără combustibil, emblema ironică a unui trecut prosper şi efemer pentru care oricum nu ar fi avut capacităţile necesare spre a-l face să dăinuie.

Scena de încheiere vine oarecum ca o reconciliere, aducând laolaltă caracterele care cândva făceau istorie in domeniu şi concluzionând că singura şansă de reuşită a acestora este împreună. Personajele inadaptabile rigorilor unei societăţi prea puţin dispuse să îi accepte sunt legate între ele tocmai de apartenenţa la imoral şi obscen. Ca şi în Freaks -ul lui Tod Browning, ele îşi formează propriul microcosm ca unică şansă la un trai decent, diferenţa constând în aceea că, în primul caz, deformarea proscrişilor era de natură fizică, în timp ce în Boogie Nights ea este una morală.

 

O familie reunită. Pentru protagoniştii din imagine singura şansă de realizare este ÎMPREUNĂ

O familie reunită. Pentru protagoniştii din imagine singura şansă de realizare este ÎMPREUNĂ

Un ensemble-film decupat parcă din Nashville -ul altmanian, Boogie Nights a consolidat puternic statutul regizoral al lui Paul Thomas Anderson, care a fost şi nominalizat la Oscar pentru scenariu, fiind urmat la doi ani distanţă de mult mai aclamatul Magnolia. Oscarul a întârziat deocamdată să apară pentru talentatul regizor, deşi până în prezent a acumulat nu mai puţin de cinci nominalizări şi un registru din care nu lipsesc Punch-Drunk Love sau There Will Be Blood. Ultimul film al lui Anderson – The Master – se pare ca ne va ocoli, din păcate, marile ecrane.

4* out of 5*

 

Anunțuri

Despre Victor Anica

universal spirit
Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Boogie Nights

  1. Pingback: Top Road Movies | LET'S TALK ABOUT MOVIES !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s